Psihoterapia este înconjurată de multe idei preconcepute. Unele vin din filme, altele din auzite, altele din rușinea pe care încă o asociem cu a cere ajutor pentru ceea ce simțim. Aceste idei pot face ca un om să amâne ani de zile un pas care i-ar fi putut fi de folos. Iată câteva dintre cele mai întâlnite mituri și o perspectivă mai echilibrată asupra lor.
Mitul 1: „Psihoterapia este doar pentru cei care au o problemă gravă”
Mulți oameni cred că trebuie să „atingă fundul” înainte de a cere sprijin. În realitate, oamenii apelează la psihoterapie sau la consiliere din motive foarte diferite: pentru că se simt copleșiți, pentru că traversează o schimbare, o pierdere sau o decizie importantă, pentru că vor să înțeleagă mai bine tiparele din relațiile lor sau pur și simplu pentru că simt că „ceva nu e în regulă”, fără să știe exact ce.
Nu trebuie să ai un diagnostic sau o criză ca să ai dreptul la sprijin. Dacă simți nevoia, este suficient.
Mitul 2: „A merge la psiholog înseamnă că ești slab(ă)”
Dimpotrivă, mulți specialiști observă că a cere ajutor presupune curaj: să recunoști o dificultate, să o spui cu voce tare și să te deschizi în fața unui om pe care abia îl cunoști. Slăbiciunea nu este în a avea nevoie de sprijin, ci, uneori, în a ne ascunde de noi înșine. Nimeni nu este conceput să rezolve totul singur.
Mitul 3: „Psihoterapeutul îți spune ce să faci”
Un specialist nu este o persoană care dă sfaturi de tipul „fă asta, nu face aia”. Rolul lui este mai degrabă acela de a te ajuta să-ți clarifici gândurile, emoțiile și opțiunile, astfel încât să poți lua decizii care ți se potrivesc ție. Specialistul poate oferi perspective, întrebări și instrumente, dar decizia rămâne a ta.
Mitul 4: „Este doar o conversație cu un străin; la fel de bine pot vorbi cu un prieten”
Un prieten poate fi un sprijin extraordinar, iar conversațiile cu cei dragi sunt prețioase. Însă relația cu un specialist are alte caracteristici: există un cadru clar, confidențialitate, pregătire profesională și o atenție orientată exclusiv către tine, fără ca tu să fii nevoit(ă) să ai grijă de nevoile celuilalt. Specialistul nu are propriile interese în povestea ta și poate observa tipare pe care cei apropiați le văd mai greu.
Mitul 5: „Durează o veșnicie”
Nu există o durată universală. Unele procese sunt mai scurte și se concentrează pe o dificultate anume; altele sunt mai ample și implică o explorare mai profundă. Durata depinde de nevoile tale, de obiectivele pe care ți le propui și de ritmul tău. Este normal să discuți cu specialistul despre așteptări încă de la început și să reevaluați periodic.
Mitul 6: „Dacă povestesc totul, mă va judeca”
Frica de judecată este una dintre cele mai frecvente. Un cadru terapeutic bun se construiește tocmai pe respect și pe lipsa de judecată. Specialiștii sunt pregătiți să asculte, nu să condamne. Poți spune ce simți în ritmul tău și poți alege ce împărtășești și când. Dacă nu te simți în siguranță, este în regulă să spui acest lucru sau să cauți alt specialist cu care te simți mai confortabil.
Mitul 7: „Ce spun va ajunge la alții”
Confidențialitatea este un principiu fundamental al relației profesionale. Există, desigur, câteva situații prevăzute de lege și de codul deontologic în care limitele confidențialității pot interveni; un specialist ar trebui să ți le explice deschis, la începutul colaborării. Dacă te preocupă acest aspect, poți pune întrebări direct, încă din prima întâlnire.
Mitul 8: „Terapia schimbă omul complet sau îi rezolvă toate problemele”
Psihoterapia nu este o baghetă magică și nu promite ca viața va deveni lipsită de dificultăți. Poate, însă, să te ajute să te înțelegi mai bine, să observi tipare, să-ți dezvolți noi moduri de a face față și să te simți mai împăcat(ă) cu tine. Schimbările vin, de obicei, treptat și presupun implicare din partea ta.
Mitul 9: „Dacă nu merge din prima ședință, nu va merge niciodată”
La început poate fi nevoie de timp pentru a te acomoda și pentru a construi încrederea. Este normal să simți emoție, ezitare sau chiar disconfort. Dacă, după câteva întâlniri, simți că relația cu specialistul nu ți se potrivește, poți discuta despre asta sau poți căuta un alt specialist. Potrivirea dintre persoane contează.
Mitul 10: „Medicația și psihoterapia sunt același lucru”
Sunt abordări diferite, care pot fi, în funcție de caz, complementare sau pot fi folosite separat. O prescriere de medicamente se face doar de către un medic, în urma unei evaluări medicale. Dacă te întrebi ce ți s-ar potrivi, un consult cu specialistul potrivit te poate ajuta să înțelegi opțiunile existente.
Ce rămâne, dincolo de mituri
Dincolo de toate ideile preconcepute, psihoterapia și consilierea sunt, în esență, un spațiu de întâlnire cu tine, într-un cadru sigur, cu un om pregătit să te asculte. Nu trebuie să fii „perfect(ă)”, nici să ai răspunsuri. Poți veni cu întrebări, cu îndoieli și cu ezitări.
În loc de concluzie
Dacă te întrebi dacă merită să ceri ajutor, ține minte că nu există un moment „corect” sau „suficient de grav”. Poți începe printr-o discuție de cunoaștere și poți decide apoi, în ritmul tău, cum vrei să continui. Un pas mic poate deschide un drum mai ușor decât te aștepți.
Informațiile din acest articol au caracter educativ și nu înlocuiesc consultul de specialitate.
